Am bătut câteva mii de kilometri în ultimele luni, prin România. Am lucrat împreună cu câteva sute de voluntari, cu zeci de oameni din primării, cu organizatori locali. Am discutat cu jurnaliști, cu primari, cu oameni simpli, cu copii. Am văzut „păstori” care veneau cu căruța plină de vechituri să ni le dea, am văzut „picnicari” care veneau după noi și ne cereau pungi de plastic să își strângă gunoiul din jurul grătarului. Am întâlnit bikeri „ușor veseli”, care își aruncau chiștoacele în scrumierele ecologice oferite de noi, deși adormeau apoi cu capul pe ghidonul motorului.

Ne căutau vânzătorii de la tarabe să le dăm saci de gunoi pentru a păstra curățenia în zona în care își desăvârșeau bunătățile. Ne-a sunat o pensionară de la 50 de kilometri de locul unde ne derulam acțiunea de colectare, căci auzise la radio de campania noastră. își adunase toți vecinii și strânseseră toate aparatele vechi de prin case, dar nu aveau cum să ni le aducă.

Ne întrebau bătrânele satelor prin care am umblat „ce-s alea, maică, electrocasnice? Orice se bagă în priză, maică”, răspundeam noi. „A! Am și eu un radio vechi… îl aduc.” Și-l aducea la cortul de colectare, cu căruciorul de butelii.

Am găsit oameni care ne așteptau în stradă, păzind aparatele vechi, să nu le ia… „cine nu trebuie și să ajungă iar pe râu”. Am lucrat cu primari care la ora fixă de începere a programului hotărau „dispozitivul”: jandarmul de la primărie, doi băieți de ajutor, banda galbenă în jurul locului de colectare, două afișe, doar pentru că așa știau ei că se face, fără să le fi cerut nimeni.

Am cunoscut copii de 12-14 ani care veneau demni cu câte un aspirator sau un aparat mic în coșul de la bicicletă și plecau veseli, așa, că au făcut un lucru bun.

Am fost căutați de jurnaliști să le dăm detalii, au promovat în zeci de articole campaniile noastre și s-au implicat în a transmite mai departe mesajul nostru…. „DEEE-urile sunt nocive. Ele trebuie reciclate corect, pentru că aruncate la întâmplare poluează mediul ambiant.”

Au venit primari de comune la cortul RoRec și au adus cu mâna lor ce era stricat prin casă, prin primărie. „Bine că ați venit, că nu aveam unde să le ducem. La noi în zonă nu există centru de colectare. Le găsim aruncate pe câmp, nu mai știm cum să scăpăm de ele.”

Mii de kilometri… mii de oameni… sute de voluntari… mii de obiecte colectate… zeci de mii de kilograme de DEEE…

Pleci mai departe cu sufletul împăcat… Am mai făcut un pas catre… curățenie. Ne-am apropiat de oameni care au înțeles de ce trebuie să facem asta … cu toții. Copiii vor avea grijă unde aruncă deșeurile pe viitor și îi vor trage de mână pe cei mari să facă la fel. Primarii sunt multumiți că mediul din localitatea lor e mai sănătos.
Noi, ca nație, mai avem totuși o șansă… cu acești oameni harnici, frumoși, dornici să se implice…

Iar acțiunile asociației noastre pe această direcție abia au început!

A consemnat Andreea Idriceanu Calev