Un “Suporter” care ne-a lăsat fără (alte) cuvinte. Merită adăugat doar că printr-o astfel de inițiativă, cum veți descoperi mai jos, ajutați și Patrula locală!

Citiți și… lăsați-vă inspirați. Felicitări, Domnița Ralu!

În “România lucrului bine făcut”,  dar și pentru că “mai bine are omu’ lucru’ lui”, am amplasat la mine în bloc, la toate cele 5 scările,  astfel de cutii pentru reciclatul bateriilor de tot felul.

Cum am făcut? Am văzut la un moment dat pe pagina de Facebook a [asociatiei] ”Mai Mult Verde” un număr de telefon de la RoRec unde puteam să sun și să amplasez la mine în scară  o cutie de colectat baterii. Da, da, similară cu cele de la retailerii unde ne facem cumpărăturile. Am pus mâna pe telefon și am zis ”Bună ziua, vreau și eu așa o cutie”. Zis și făcut, bine, a fost tam-tam, dar măcar a fost cu final fericit. Am făcut o mini-cercetare în bloc să văd că nu sunt singura doritoare de așa ceva și lumea era pro.

Singurul obstacol de la dorință până la putință  era un acord între RoRec, cei cu reciclatul, și cei din Administrația blocului meu. Hai să o rezolvăm și pe asta, mă duc la administrator, un domn ok care mi-a făcut ziua, mi-a zis ”Domnișoară, dar de ce doar la dvs. în scară? Haideți să punem în toate scările, să fim eco…” Mi s-a luminat chipul! Doamne, ce propunere! Nu mi-a venit să cred și am zis ”da, cum să nu!” Ce zi minunată…dar mai trebuia să trecem un hop, aprobarea acordului în întâlnirea cu administrația blocului, știți adunările acelea plicticoase pe care mai tot timpul le evităm că se lasă cu ceartă între vecini și cu replici de genul “așa e la noi” sau ”vreau o țară ca afară”.

Dar nu m-am lăsat! Am fost să îl susțin pe Adiministrator și să fac lobby, mulți dintre vecini erau indiferento-pozitivi, pe principiul ok, nu câștigăm nimic, dar e ceva acolo în plus și noi nu trebuie să facem nimic, merge! Dar cea mai tare a fost o doamnă super circumspectă care m-a privit adânc în ochi și, aproape arătându-mă cu degetul, mi-a spus: ”Domnișoară, dar ce interes aveți dvs. cu aceste cutii?” Consternare, liniște, câteva chicoteli în sală…și am răspuns sincer ”Niciuna, doamnă, doar de dragul naturii…” Poate se aștepta să mă îmbogățesc de pe urma bateriilor, dar uite că n-am putut să-i ofer satisfacție. Și am semnat acordul, l-am chemat pe băiatul de la RoRec, a dat câteva găuri în pereții de la intrarea în fiecare scară și aici cu un pic de cântec pentru că doi vecini nu au vrut să-mi dea curent pt bormașina de la ei din apartament, că de, curentul e scump, iar unul m-a amenințat că dacă îl enervez, dispare cutia din scară a doua zi, cu totul. L-am lămurit, am amplasat cutiile și după cam o lună și jumătate puteți vedea în foto cam câte baterii s-au strâns dintr-un singur bloc din acest frumos oraș.

Am strâns și baterii de pe Transfăgărășan, din concediu, și le-am pus acolo. Păi de ce să ajungă tot plumbul, mercurul, nichelul, cadmiul, zincul sau litiul în natură și în lanțul trofic din cauza neglijenței ? Mai bine să ajungă la o companie care cu asta se ocupă, cu reciclatul bateriilor, a electronicelor și electrocasnicelor. Și vin lunar sau când le dați un telefon și ridică bateriile din scară când se umplu, doar să fie cineva care să le deschidă ușa de la parter, dacă aveți interfon.

Dacă vrei și tu așa o cutie, poți suna la TelVerde 0800 444 800 sau scrie la office@rorec.ro și îți oferă cu drag toate detaliile. O să vezi, parcă începi fiecare dimineață altfel când treci pe lângă cutie, știind că, și datorită ție, tot toptanul ăla de baterii reintră în circuitul de producție și nu ajunge în vreo groapă de gunoi, apoi în pânza freatică și după ceva timp în apa pe care o bei. Depinde și de tine! Succes! 🙂