Interviu Luigi Meli, Secretar general al Consiliul European al Producătorilor de Echipamente Electrocasnice (CECED) 

Interviu realizat de Raluca Grințescu, publicat in nr.1/2012 a revistei Infomediu Europa

Care sunt așteptările CECED pentru 2012 în ceea ce privește îmbunătățirile privind legislația care ar putea crește gradul de colectare de DEEE?

Astăzi va fi aprobată Directiva în Parlamentul European. Din acest moment începe perioada de implementare în statele membre. Astfel, unele elemente ar trebui să fie pozitive, cum ar fi, de pildă, armonizarea registrelor în toată Europa. Pe de altă parte, vedem acest lucru ca pe o șansa pierdută întrucât noul text nu reușește să abordeze problema celor aproape 2/3 din deșeuri din piața gri, care scapă oricărui control și nu sunt reciclate conform standardelor.

Cum poate fi corectat acest lucru?

Este un punct important. în mod sigur statele membre cunosc și au confirmat faptul că 2/3 din DEEE scapă controlului. Până acum nu au reușit să ofere soluții sau să dorească să le caute. Va trebui să facem eforturi atât la nivelul statelor cât și la nivel european pentru a determina decidenții politici să ia în considerare acest lucru.

Ați putea să ne dați exemple de acțiuni concrete care funcționează în unele țări din UE și care pot fi aplicate la scară mai largă?

Ceea ce am văzut până acum și este o bună practică este faptul că în unele state membre autoritățile încep să controleze cu adevărat ceea ce se întâmplă pe teren. Cred că aceasta ar trebui să fie prima acțiune care merită extinsă. Fără control, nu vom avea niciodată calitate pe piață, pentru că știm că deșeurile reprezintă un subiect dificil și există mai multe modalități prin care aceste fluxuri pot fi deviate. Pe de altă parte, acolo unde există mai multe organizații colective trebuie să existe un „clearing house”. Acest lucru înseamnă o autoritate care să aibă capacitatea de a aloca deșeurile către diferitele organizații pentru a evita specula, exportarea ilegală a unor cantități de deșeuri sau emiterea de certificate care nu corespund cantităților reciclate. 

Știm că lipsa de coordonare sau descrierea defectuoasă a obligațiilor unor actori afectează prețurile electrocasnicelor. Există vreo speranță să vedem schimbări importante în acest an?

Vă referiți la costurile de reciclare. într-adevăr, o parte din DEEE pot aduce venituri semnificative operatorilor/brokerilor de deșeuri și de aceea este un punct important: producătorii sunt obligați să acopere și să plătească în avans costurile reciclării pentru toate DEEE generate, atât bune cât și rele, în ceea ce privește valoarea. în situația actuală, deșeurile cu o anumită valoare sunt luate de către acești operatori, iar ceea ce le rămâne consumatorilor este să suporte costurile, indiferent de tipul deșeurilor, fără a putea să beneficieze de valoarea acestor fracții. Acesta este mesajul cheie pe care trebuie să-l transmitem decidenților, deoarece, în caz contrar, ei vor dezamăgi consumatorii prin prestația lor.

Care sunt etapele necesare pentru îmbunătățirea legislației pentru managementul echipamentelor electrice și electronice?

Cu siguranță vor trebui elaborate metodologii noi și vom lucra pe această temă, de exemplu, pentru calcularea țintelor. Directiva spune că în șapte ani va exista posibilitatea de a alege dacă țintele vor fi stabilite pe bază cantității de produse introduse pe piață sau pe baza cantității de DEEE-uri generate. Suntem clar în favoarea abordării bazate pe cantitatea de DEEE generate și evident că în anii următori va fi timp pentru a demonstra că este cea corectă. Pe de altă parte, vom continua să le spunem decidenților politici că au luat o decizie politică greșită și că problema rămâne încă nerezolvată. De luni de zile am tot insistat în mass-media de specialitate din Bruxelles asupra faptului că 2/3 din DEEE scapă circuitelor legale. Vom continua să ne adresăm, de asemenea, și Comisarului Potocnik. Pentru noi este revoltător faptul că statele membre cunoșteau problema, dar și-au ascuns capetele în altă parte, ca struțul.

Ce informații aveți despre DEEE-urile din România și despre valorificarea acestora?

Știu și am văzut dovezi că în România problema pieței gri este foarte mare. Există un export ilicit de DEEE-uri și o calitate slabă a tratării în unele locuri. Pe de altă parte, știm că RoRec și producătorii sunt destul de implicați și hotărâți în a îmbunătăți situația în scopul unei reciclări corespunzătoare, la nivelul cerut de Directivă. Evident, în cazul în care nu pot obține DEEE-uri nu vor avea ce să recicleze și acest lucru e frustrant.

Există soluții care pot fi implementate în România?

Cred că ar putea fi util dacă Ministerul și-ar schimba abordarea și ar relua dialogul cu producătorii și organizațiile lor. Nu cunosc exact situația actuală, dar ceea ce-mi amintesc este că nu e foarte clară. Am transmis îngrijorările noastre Ministerului Mediului, cu ceva vreme în urmă, în timpul procesului de revizuire al legislației române din cauza procedurii de infringement a Uniunii Europene și nu cred că de atunci situația s-a îmbunătățit.

Ce părere aveți despre ediția din acest an, atât din punct de vedere organizatoric, cât și al inovației?

Pentru mine este o îmbunătățire semnificativă faptul că această ediție ia în discuție tema exportului de deșeuri. Este clar un pas înainte în direcția corectă, la fel ca și faptul că există o cerință clară de a armoniza procedurile registrelor. Un alt element care reprezintă o zonă de eforturi în viitor este dezvoltarea standardelor care asigură și stabilesc nivelul de calitate al logisticii, tratării și operațiilor de reciclare, care ar trebui să fie la fel în toată Europa. Acesta este un punct relevant pentru care suntem activi, împreună cu WEEE Forum și organizațiile colective, pentru a dezvolta noi standarde WEELABEX pe care le propunem apoi Comunității de Standardizare din CENELEC în scopul de a le face standarde publice, disponibile pentru toți. Un alt element care ar trebui luat în considerare este că anul 2012 este cel mai slab, din punct de vedere economic, de când a început criza. Se vede clar că suntem în plină luptă iar piața românească se află între cele critice. Angajamentul industriei este neschimbat dar cred că decidenții politici trebuie să înțeleagă că industria se confruntă cu unul din cei mai dificili ani din istorie în ceea ce privește tendințele economice. Ar trebui evitată întotdeauna și cu atât mai mult acum adăugarea unei poveri industriei fără a lăsa producătorilor posibilitatea de a gestiona corespunzător factorii de cost ce rezultă din aceste obligații.