”Când ne-am mutat la casă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să dotăm grădina cu toate ustensilele posibile și imposibile. Am făcut un sistem de irigare automat pentru tuile ce înconjoară domeniul. Sistem de irigare automat ce presupune 3 furtune lungi cât o zi de post, legate între ele și găurite cu un cutter, astfel încât împroașcă hectolitri de apă oriunde altundeva, numai pe plante nu. Dar l-am făcut, e al nostru și ne mândrim cu el. În același timp cu irigațiile am băgat un purcoi de bani în întreținerea gazonului. Mașină de tuns iarba, trimmer, aspersoare, tot tacâmul. Îmi și imaginam cum o să ajung eu seara acasă, stresat și cătrănit, și o să mă relaxez cu un pahar de vin și o tură de tuns iarba. A și funcționat. De două ori. După care iarba a crescut tot mai mult, am tuns-o tot mai rar. Până a ajuns la stadiul de: „pfoai, iar a crescut iarba. Trăznească în ea de iarbă, (…) Când s-a întors, surpriză totală: toată curtea era tunsă ca la carte. Adică nu cum o tundeam noi. Unde e mai galbenă am fost noi, unde e mai verde au fost unii care se pricep. Avem câteva bănuieli dar nici măcar astăzi nu aș putea să vă spun cine sunt cei care ne-au tuns grădina.” scrie Bogdan Brylynski în noul său articol: ”Tunsul ierbii nu-i pont. Pe cuvant”

De la firul ierbii citire, povestea lui Brylu, a gazonului și-a mașinii de tuns iarba este la fel de savuroasă ca toate poveștile sale, iar deznodământul, invariabil, este la centrul de colectare deșeuri electrice. Ceea ce înseamnă de fapt că povestea are un final fericit! Oferă-le și tu aparatelor tale electrice stricate sau uzate un happy ending la centrul de colectare DEEE.