Primul telefon pe care mi l-am cumpărat a fost un Nokia pătrățos, asemănător cu Nokia banană, cum aveau ăia în Matrix, dar nu chiar banană. Adică o imitație de telefon faimos. M-a costat 220 de lei. Câștigam 180 pe lună.

Apoi am avut eternul 5110 pe care l-am accesorizat cu tot felul de fețe care mai de care mai colorate și fistichii. O avere băgată într-un singur telefon. 3310-le a fost evadarea din pluton, primul telefon cu care m-am simțit cu adevărat șmecher.

După care m-am mutat la Sibiu și am decis să îmi iau un Siemens. (…) 

Am pendulat printre Nokii visând tot timpul la un Communicator. Și am fost la un pas să pun mâna pe unul… atât de aproape, dar n-a fost să fie. După care m-am iubit puțin cu Blackberry-urile până a apărut șmecheria asta.

Când am pus mâna pe primul iPhone toate ghinioanele mele cu telefoane au dispărut ca prin minune.

Au trecut deja mulți ani de la apariția telefoanelor mobile în buzunarele noastre. Iar drumul de la Nokia banană la smartphone-urile zilelor noastre a trecut prin multe telefoane mobile. Brylu ne povestește parcursul lui în materie de telefoane, încheiat cu o despărțire și un drum la centrul de colectare DEEE. Află de aici cine este ”norocosul” care-a luat calea reciclării.