Suntem învățați să ne „purtam frumos” de la vârste fragede. Ni se arată ce e bine și ce e rău. Și, încă de când începem să mergem pe propriile noastre picioare, ni se spune ca gunoaiele se aruncă la coș, că nu e „frumos” să ne roadem unghiile sau să ne purtăm necivilizat în societate. Și, cu fiecare zi ce trece, adăugăm noi și noi îndemnuri pentru o purtare civilizată. Mulți dintre noi creștem cu aceste valori și respectăm normele de conduită, care, la un moment dat, devin automatisme …în existența unora.
Aflam de mici, că buna purtare se traduce în aceiași termeni, universal valabili: să păstrăm igiena noastră și a mediului în care trăim, să vorbim frumos, să fim manierați.
însă maturizarea aduce cu sine deciziile pe care le luăm pe cont propriu, precedate, desigur, și de o perioadă de rebeliune. Și atunci, nu mai facem lucrurile pentru că așa e frumos. Ne interesează, mai degrabă, ce e cool, ne raliem cu cei de vârsta noastră și ne raportăm la ei și la acțiunile lor. Acesta este, de fapt, momentul în care mediul nostru înconjurător capătă noi valențe, definite mai degrabă de oamenii din jurul nostru decât de educația pe care am primit-o.
Diferența dintre ce „e bine” și ce „dă bine”
Tinerii ajung, astfel, să facă ceea ce “dă bine” și mai puțin ceea ce “e bine”. Este perioada în care funcționează, poate cel mai puternic, puterea exemplului și, nu de puține ori, comportamentul nostru suferă schimbări. Nu întotdeauna exemplele sunt pozitive.
însă, tot așa, nu întotdeauna exemplele sunt doar negative și nu întotdeauna anturajul pe care ni-l alegem în cunoștință de cauză este cel care ne influențează negativ. Fie perioada de rebeliune se încheie și începe o nouă etapă, fie această perioadă devine plicticoasă sau se termină de la sine și se simte nevoia unei schimbări. Și așa cum am ales să devenim rebeli, tot așa putem alege să devenim responsabili. Si sa ramanem asa.
Adulți fiind, nu ar fi rău să revenim la bunele invataturi primite in primii ani de viata. Ar fi bine sa deschidem ochii și să vedem că și natura are nevoie de putin respect. Nu ne place atunci când trecem pe lângă un morman de gunoi peste care mișună muștele. Am vrea să fie curat, nu?
A arunca deșeurile acolo unde ne este mai ușor, deși poate ar părea greu de crezut, înseamnă ca facem rău cu bună-știință. E ca și cum am ascunde gunoiul din casă sub preș, iar atunci când devine un focar de infecție, ne întrebăm de ce ne costă atât de mult tratamentul bolilor pe care le-am căpătat.
Ignoranța noastră se plătește mai târziu. Și dacă nu o plătim noi, în mod direct, o vor plăti copiii noștri.
Dincolo de „nu e frumos” să arunci gunoiul de la balcon, ar trebui să conștientizăm și să ne amintim mai des că mormanul de sub geam este aducător de boli.
Inainte de a stramba dezaprobator din nasucurile rafinate, ar fi recomandat sa nu mai aruncam gunoiul din frumosii nostri bolizi – pe care ii plimbam cu mandrie pe drumurile, si asa destul de amarate, ale minunatei noastre patrii – ca apoi sa maraim printre dinti „frumoasa tara, pacat ca-i locuita!”.
Da, e locuita de noi, cei care uitam invataturile parintilor, ale bunicilor, ale profesorilor sau ale mentorilor nostri. Pentru ca alegerea ne apartine in totalitate. Nu ne obliga nimeni sa aruncam gunoiul oriunde ne vine!
Unii dintre noi avem insa noroc. Mai avem cate un prichindel prin casa, care vine de la scoala si ne explica sfatos despre ecologie. Adica ne reinvata bunele maniere. Caci depre bune maniere vorbim, in fapt, cand abordam tema colectarii selective sau a reciclarii.
„Terra se îmbolnăvește”, scria un elev participant la concursul de eseuri organizat de asociatia noastra, nu cu multa vreme in urma. Oare ne-am simti bine daca un pitic de gradinita ne-ar intreba – privindu-ne fix in ochi – „de ce vrei sa ma imbolnavesti?”.
Caci prin gramezile de gunoaie intalnite la tot pasul, găsim, de multe ori, si echipamente electrice sau electronice care, în mod normal, și-ar găsi locul în instalatiile de reciclare, unde, tratate corect nu vor mai elimina substante toxice care polueaza apa sau aerul.
A colecta selectiv deseurile inseamna a avea un mediu mai sănătos și a reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire de pe urma unui pahar de apă, baut de la robinet, la un moment dat. Caci nu toti putem bea doar apa plata la bidon.
A recicla înseamnă gestionarea corectă a resurselor, în contextul în care un important procent de elemente pot fi reintroduse în industrie la costuri mai mici. Ceea ce, desigur, înseamnă preturi mai mici pentru achizitia unui nou produs.
De multe ori, prinși în grijile cotidianului, uitam de lucrurile importante care sunt sub ochii noștri. Copiii, insa, incep să ne explice că nu e bine să umplem țara de gunoaie. Ar fi bine să deschidem urechile și să le ascultăm sfatul.
Cunoștințele despre mediul înconjurător și despre ecologie ale celor mici arată o preocupare constantă, din care nu lipsește pasiunea, cea care îi motivează în lupta lor pentru o lume mai curată.
Altfel spus, copiii schimba rolul cu părinții. Cei mici sunt, adeseori, actorii principali în activități ce fac apel la bunul simț. Iar acest lucru nu poate decât să ne bucure și să ne confirme speranța într-o Românie curată, în care fiecare deșeu va ajunge acolo unde este reciclat în deplină siguranță pentru mediu și unde știm că nu va lăsa urme pe fața bătrânei și frumoase Terra.
Dar sa nu ii transformam pe ei in gunoieri! Entuziasmul lor manifestat prin implicarea in actiuni ecologice nu inseamna ca trebuie sa se transforme in obligatia de a strange mizeria dupa gratarele „IntaiMaiMuncitoresti”, dupa cei carora le este indiferent ce si unde arunca sau dupa cei ce nu vor sa dea atentie mediului.
Obligatia de a ii proteja si de a le oferi o viata frumoasa este a noastra, a adultilor. A recicla corect înseamnă a face gesturi mici, al căror efect, deși poate nu vizibil de la inceput, se poate dovedi extrem de important pentru generațiile următoare.
Suntem dispuși să le facem rau copiilor noștri printr-un comportament indiferent, ignorant față de aerul care îi va sufoca, poate, mâine? Sau e momentul sa ne reamintim bunele maniere?
Antonia Tucheac – editor asociat